Învăţătură despre Taina Cununiei

Submitted by paroh on Tue, 05/24/2022 - 13:47

Învăţătură despre Taina Cununiei

Mântuitorul Iisus Hristos se bucură împreună cu cei care vin la biserică pentru a pecetlui pentru veşnicie în faţa Sfântului Altar dragostea pe care El a aprins-o în suflete. În Tainele Bisericii (Botezul, Mirungerea, Euharistia sau Împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului, Spovedania, Cununia, Preoţia şi Maslul) ni se împărtăşesc în chip tainic (nevăzut) harul sau energiile lui Dumnezeu care ne ajută să trăim o viaţă armonioasă, curată şi sfântă. În slujba Tainei Cununiei, Biserica se roagă lui Dumnezeu ca să vă binecuvânteze, să facă din voi un singur trup şi un singur duh, să vă rânduiască o viață fericită și dar de prunci buni. Prin Taina Cununiei vă zidiţi familia pe piatră şi nu pe nisip (cf. Matei 7,24-27).

Pentru ca Taina Sfintei Cununii să fie bineprimită şi să rodească duhovnicește în viaţa noii familii, mirii sunt chemaţi să se pregătească pentru primirea ei şi să lucreze toată viaţa împreună, iar o dată cu Nunta să primească darul de prunci ca o urmare firească a iubirii și să nu se ferească de aceasta, reducând căsătoria doar la o plăcere trupească. 

EXPLICAȚIA DUHOVNICEASCĂ A TAINEI CUNUNIEI

Toți tinerii visează și așteaptă cu mare bucurie ziua în care vor deveni miri și mirese. Ziua nunții este cea mai frumoasă zi din viaţa lor, este ziua de naștere a unei noi familii! O familie se naște din căutarea și găsirea reciprocă a celor doi tineri, în taina iubirii și a unirii lor în Hristos.

Unirea dintre un bărbat şi o femeie este descrisă în Sfânta Scriptură ca fiind asemănătoare cu unirea dintre Iisus Hristos și Biserica pe care El a întemeiat-o. Sfântul Pavel spune că Hristos este capul Bisericii, iar Biserica este trupul lui Hristos. În mod similar, bărbatul este capul familiei, în timp ce femeia este inima familiei. Unirea între cap şi inimă face ca dragostea dintre cei doi să fie desăvârşită, cum desăvârşită este unirea dintre Hristos şi Biserică.

Nunta este o taină, pentru că prin rugăciunea preotului împreună cu mirii, nașii și toţi cei prezenţi lucrează în chip tainic (nevăzut) dar real Duhul Sfânt care „îi uneşte pe cei doi într-un gând, îi încununează într-un trup, le dăruieşte roadă pântecelui, dobândire de prunci buni, viaţă paşnică, lungime de zile, înţelepciune, dragoste statornică întru legătura păcii, cununa cea neveştejită a măririi”. Așadar unirea dintre mire și mireasă nu e menită să fie doar o unire trupească, ci şi una sufletească, după modelul absolut al unirii duhovniceşti dintre Hristos-Mirele și Biserica-Mireasă. Aceasta înseamnă că nunta nu e desăvârșită numai în unirea trupească dintre miri, ci mai degrabă în nașterea de prunci, care dă trăinicie iubirii. 

Iubirea este principiul căutării mirelui și a miresei. Iubirea este cea care îi motivează pe oameni să se dăruiască unul altuia, până la sacrificiul suprem și până la contopire, adică să-l porți pe celălalt în tine permanent, să nu te desparți de el niciodată, după cum Hristos a iubit Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea (Epistola către Efeseni 5, 25).

Dumnezeu, care este Treime de Persoane, l-a făcut pe om după chipul și asemănarea Sa. De aceea omul este o ființă a dialogului dintre persoane și toată viața lui caută dialogul cu Creatorul său și cu semenii săi. Căutarea celuilalt pentru a fonda o familie înseamnă nu numai iubire, ci și jertfă și renunțare la sine. De fapt, iubirea adevărată este renunţare la sine de dragul celuilalt. Acest lucru l-a făcut Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care s-a dăruit lumii, jertfindu-se pentru fiecare dintre noi. Nicăieri ca în familie nu se trăieşte mai intens dragostea reciprocă. Familia este şcoală a dragostei, locul prin excelenţă în care învăţăm şi exersăm permanent dragostea de Dumnezeu și de aproapele, începând de la nașterea noastră, de la sânul părinților și până când devenim noi înșine părinți și bunici. 

 Rostul naşilor la cununie

Rolul și datoria nașilor la cununie sunt similare cu ale nașilor de botez. Ei sunt martori și garanți ai temeiniciei făgăduințelor făcute de viitorii soți unul față de altul și ai trăiniciei legăturii pentru tot restul vieții. De aceea ei pun mâna pe cununii, atât atunci când sunt puse pe capul mirilor, cât și atunci când sunt luate. De regulă ei sunt aceleași persoane care au fost nași la Botez, sau urmașii lor și trebuie să fie ortodocși și cu bună viețuire creștinească, purtându-se față de miri ca niște părinți și învățători ai lor. Naşii sunt primii care intervin atunci când apar neînţelegeri în familie pentru a salva unitatea şi trăinicia ei.

Condițiile canonice (bisericești) pentru căsătorie

  • Cei doi tineri care vor să se cunune unul cu altul, nu trebuie să aibă între ei nici un fel de rudenie trupească (de sânge) sau duhovnicească. Cununia între rude este oprită cu desăvârșire de Sfintele Canoane ale Bisericii Ortodoxe, inclusiv între verii de gradul II.
  • Căsătoriile nu pot fi făcute în orice zi, de aceea trebuie să se țină seama de zilele de post și zilele marilor sărbători (a se vedea indicațiile de mai jos).
  • Mai înainte cu câteva săptămâni de cununia religioasă, cei doi tineri împreună cu nașii lor sunt datori să se spovedească, ca prin post și rugăciune să se pregătească pentru Sfânta Împărtășanie.
  • Nașii mirilor trebuie să fie creștini ortodocși cununați, buni, iubitori de Biserică, capabili să învețe și să povățuiască pe calea cea bună a dreptei credințe pe finii lor.
  • Părinții celor doi tineri trebuie să se învoiască la căsătoria copiilor lor. Căsătoriile făcute fără voia părinților nu aduc bucurie copiilor și sunt oprite prin canoane de către Sfântul Vasile cel Mare (canoanele 38, 40 și 42).
  • Cei doi tineri trebuie să se iubească și să se învoiască a se casatori unul cu altul, căci dacă se căsătoresc fără voia lor, la îndemnul părinților sau pentru câștiguri materiale, această nuntă nu poate dăinui și nu este plăcută lui Dumnezeu.

 
Unde are loc slujba Cununiei?

Slujba Nunții se face numai in biserică, deoarece Cununia este una din cele şapte Taine bisericești, adică slujbele cele mai importante, care se fac doar în casa lui Dumnezeu. Comunitatea se adună în lăcașul de rugăciune pentru a spori iubirea în comun, adică a împărtăși bucuria cu toată obştea credincioşilor, după cum întreaga comunitate ia parte și la necazurile și durerile fiecărui membru al ei. Săvârșirea Cununiei în case particulare sau în alte locuri este îngăduită la mare nevoie şi din motive bine întemeiate, cu binecuvântarea episcopului locului.

 Când se săvârşeşte Cununia și când nu se poate face slujba?

Fiind prilej de bucurie și de veselie, Cununia se săvârșește în zilele de sărbătoare, îndată după Sf. Liturghie, când toţi credincioşii se află în biserică.

 

Când nu se pot face nunţi?

Potrivit poruncii a noua a Bisericii, nu se pot face nunți în următoarele zile și răstimpuri de peste an:

a) în cele patru mari posturi (Postul Sfintelor Paști, al Crăciunului, al Sfinților Apostoli și al Adormirii Maicii Domnului)

b) în toate zilele de post din cursul anului: miercurea și vinerea, Ziua Crucii (14 septembrie), Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august).

c) în Săptămâna Brânzei (sau „săptămâna albă”), care este socotită ca vreme de pregătire pentru post.

Nunta nu se face în post, fiindcă petrecerile și bucuria ospeţelor nunții nu se potrivesc cu pocăinţa si înfrânarea pe care ne-o impune postul (canonul 69 al Sf. Apostoli și canonul 52 al Sinodului din Laodiceea).  

 d) în Săptămâna Luminată (săptămâna Paștilor), în Duminica Rusaliilor, în răstimpul dintre Crăciun și Bobotează, precum și în ajunul tuturor praznicelor mari de peste an, pentru ca veselia nunţii sa nu ne facă să uităm bucuria duhovnicească a acestor mari sărbători creştine.